Data publicarii: Luni, 08 Martie 2010

“Există interese în agricultură, dar nu pentru producţia autohtonă, ci pentru importuri”

Potenţialul agricol imens al României nu este exploatat, specialiştii nu sunt ascultaţi, măsurile luate - deşi unele sunt foarte bune - nu sunt duse la bun sfârşit, iar interesele obscure primează.
Acestea sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă agricultura şi zootehnia românească în viziunea deputatului Atilla Kelemen, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor.

Într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres, deputatul Atilla Kelemen - aflat de 14 ani în Parlamentul României din partea UDMR - vorbeşte despre starea agriculturii şi zootehniei româneşti, cauzele care au generat situaţia disperată în care se află fermierii din România şi oferă câteva soluţii pentru relansarea acestor domenii.

- Cum vede vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor situaţia agriculturii româneşti în viitorul apropiat?
- Greu de spus, fiindcă nu ştiu dacă viitorul agriculturii va diferi foarte mult de prezent. În ultimii 20 de ani guvernele succesive nu au acordat deloc locul cuvenit agriculturii, într-o ţară în care peste 50% din populaţie trăieşte în mediul rural şi peste 30-35% trăieşte direct din agricultură. Nu întâmplător şi în UE bugetul agriculturii este cel mai mare, a fost cândva peste 60% dar şi acum este la 43-45%. În perioada interbelică, România a fost o mare putere agricolă şi a fost un exportator net al produselor agricole. Simt că anii sau deceniile comuniste au declasat agricultura românească, ne-a fost ruşine că suntem o ţară agrară - ceea ce a fost o mare greşeală şi, la vremea respectivă, am forţat industrializarea României, care nu a putut să ajungă la nivelul celei din Europa. Eu cred că o bună bucată de vreme noi nu o să facem maşini mai bune decât Mercedes sau Volvo, nu o să facem ceasuri mai bune decât elveţienii, dar puteam să facem produse agrare competente pe piaţa europeană şi nu numai, fiindcă marea piaţă asiatică este deschisă pentru noi, dar nu prea luăm act de această deschidere. Cred că agricultura merită mai mult şi cred că politicul din România trebuia să se ocupe mult mai serios de problemele din agricultură.

- Vedeţi posibilă în următoarea perioadă elaborarea şi adoptarea unor programe naţionale coerente de susţinere şi dezvoltare a agriculturii?
- Ar fi nedrept să spun că nu au existat şi nişte programe coerente. După mine, programul Fermierul, într-o ţară cu suprafeţe foarte fărâmiţate, pentru că suprafeţele de teren sunt relativ mici în comparaţie cu Europa, bineînţeles că putea să fie un program bun. În schimb, în agricultură, un program bun pe termen mediu înseamnă cel puţin 20 de ani şi program pe termen lung înseamnă 40-50 de ani. Aici fiecare guvern, ca să facă ceva nou şi ca să se laude că a făcut ceva complet aparte faţă de ceilalţi, totdeauna ne-am apucat de ceva, când a venit un nou ministru am abandonat programul respectiv, am încercat altceva şi aşa am ajuns că fermierul - dar suntem foarte departe de clasicul fermier în accepţiunea europeană - nu putea să îşi planifice nimic, fiindcă de cele mai multe ori banii nu veneau la timp. De exemplu, o livadă - degeaba faci o livadă care începe să rodească după 3-4 ani sau la 5-6 ani este la producţie maximă şi pe urmă merge în platou încă 20 de ani. Dar dacă tu abandonezi programul livezilor, ce face ţăranul sau fermierul cu aceste plantaţii? Nu mai are bani, nu are cum să continue investiţia şi intră în faliment. Exact aşa este şi în zootehnie. E mult mai uşor să importăm carcase de porc din Danemarca, Olanda, Germania, în loc să facem ca şi fermierul, gospodarul, ţăranul român să trăiască din creşterea animalelor. Partea Transilvanei este făcută pentru zootehnie, noi parcă nu vrem să ştim despre aceste posibilităţi şi ne întâlnim cu tot felul de măsuri anacronice care sunt în detrimentul producţiei autohtone şi favorizăm importul. Nu e normal ca într-o ţară cum este România, care este pe locul 7 în Europa, noi să importăm 80% din carnea de porc. Suntem sortiţi să ne bazăm şi la carnea de pasăre tot pe importuri, iar efectivele de bovine au scăzut alarmant. Marile întreprinderi din industria laptelui sunt prezente în ţară, dar parcă - eu de 10 de ani spun - au vrut să cumpere doar piaţa românească, nicidecum nu vor producţia autohtonă. Din acest punct de vedere producătorii sunt nemulţumiţi şi pe bună dreptate. Deci, sunt foarte multe puncte sensibile care ar fi trebuit tratate, dar parcă nu punem un diagnostic corect şi atunci tratamentul nu este corect.

- Vorbim de un dezinteres faţă de agricultură sau pur şi simplu neştiinţă sau necunoaşterea domeniului?
- Eu nu vreau să spun că în această ţară cu 22 de milioane de oameni nu găseşti niciunul care să se priceapă la agricultură, nu aş vrea să îi jignesc pe specialiştii noştri. Cred că nu sunt ascultaţi. Cred că există interese, dar nu pentru producţia autohtonă, există mari interese pentru importuri, există mari interese în contracte cu firme străine. Parcă am uitat de unde am pornit, parcă am uitat de mediul rural din România şi această problemă se va rezolva numai dacă punem un diagnostic corect. Dacă inventariem toate problemele agriculturii româneşti şi nu trăim cu acea mentalitate dinainte de 89, că de pe ţăranul român poţi să tragi şapte piei, ar trebui să ne trezim şi să realizăm că şase piei sunt trase deja şi ar trebui să nu tragem şi ultima piele de pe agricultura românească, fiindcă - încă odată spun - un imens potenţial agricol există în această ţară, însă trebuie gestionat corect.

- Se vorbeşte în ultima perioadă de impozitarea terenului agricol lăsat nelucrat. Credeţi că această impozitare va rezolva problema agriculturii româneşti?
- E o problemă sensibilă şi nici nu e populară. Fără doar şi poate în foarte multe ţări impozitarea terenurilor agricole este prezentă şi este de uzanţă cotidiană, deci nu se poate fără. Numai că e complet altceva să impozitezi o agricultură care produce valoare şi oamenii trăiesc bine din această agricultură, atunci da, din acel beneficiu un impozit corect aplicat este o soluţie. Dar când impozitezi o agricultură neproductivă este oarecum asemănător ca atunci când vrei să mulgi o vacă stearpă.

- Totuşi Guvernul a promis că în două-trei săptămâni va veni cu această măsură.
- Eu nu văd semnele acestei preocupări. Există un Consiliu Superior al Agriculturii, în care sunt profesori universitari, cum ştiu eu - şi eu am fost în Consiliul Superior Zootehnic, dar nu am mai fost convocat de vreo doi ani la vreo şedinţă. Nu cred că sunt funcţionale aceste treburi şi acest diagnostic cred că îl poţi pune, nu prin faptul că se adună nişte oameni din minister şi vor să ia nişte măsuri care nu ne costă nimic, dar care vor să ia nişte bani de la oameni. Dar nu cred că Guvernul va ajunge la un tratament corect. Cred că acest Consiliu Superior al Agriculturii trebuie să se întrunească, trebuie să asculte părerea multor specialişti, trebuie luat pulsul producătorilor agricoli. Nu e suficient că merg posturile de televiziune în diferite pieţe şi iau nişte interviuri de la ţărani care, de obicei, spun că “nu merge, nu mai facem, nu mai putem rezista”. Nu e suficient. Aici trebuie să ştii care sunt impedimentele majore, care plângere trebuie să o iei în serios şi care nu şi atunci trebuie făcut ceva. Nu cred că e o treabă ieşită din comun - că doar nu trebuie să facem rachete intercontinentale - trebuie să aplicăm nişte măsuri. Bineînţeles, cred că în România - şi nu ştiu de ce - se vorbeşte de Politica Agrară a României. Trebuie să vorbim de politici agrare, este clar de ce, fiindcă în Dobrogea nu poţi face aceeaşi agricultură ca în Banat şi în Suceava nu trebuie să gospodăreşti pădurile la fel ca în Oltenia sau în Călăraşi, unde există acele fâşii de acăţ (salcâm - n.r.). Pentru mine e limpede că trebuie să ai o viziune extrem de largă ca să cuprinzi întreaga Românie. În Ardeal, de exemplu, totdeauna producţia de cereale a fost valorificată în păr, pene sau piele - deci, în creşterea animalelor - aici nu are de ce să se subvenţioneze producţia de cereale. Aici, şi dacă aplici toate tehnologiile existente, faci 4.000-4.500 kilograme de grâu la hectar, care este o producţie bună în condiţiile noastre. Dar în Bărăgan sau în câmpia bihoreană fac 8.000 şi în alte ţări se ajunge şi la 10.000 kilograme la hectar. Deci aici, în Transilvania, trebuie subvenţionată zootehnia, iar acolo trebuie să subvenţionezi producţia de cereale, pentru că acolo nu e teren pentru zootehnie. De 13 ani sunt în Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor şi văd cum trec aceste legi - câteodată şi bune şi rele şi fantasmagorice. Nu vreau să par unul care de la marginea terenului îi critică pe alţii că nu marchează golul, dar totuşi în 20 de ani trebuia să avem ceva semnale că o să meargă ceva într-un sector. Dacă vorbeşti cu zootehniştii nu sunt mulţumiţi, dacă vorbeşti cu agricultorii, de asemenea. De ce avem în aceste supermarketuri numai legume din Grecia, Spania, Turcia şi producătorii noştri nu ajung să îşi vândă aceste produse? De ce nu am făcut - chiar cu riscul că o să fim arătaţi cu degetul de UE - un fel de protecţie a producţiei autohtone? Trebuie să avem nişte legi, trebuie să avem nişte puncte cheie unde protejezi fermierii autohtoni. Asta nu văd. Toţi spun: 'Uniunea Europeană'. Uniunea Europeană nu este un cuvânt magic pentru agricultorul nostru, trebuie să facem ceva pentru ei. Nu se poate altfel, suntem ţara din UE în care cel mai mare procent al populaţiei trăieşte în mediul rural şi cel mai mare procent trăieşte direct din agricultură. Portughezii au avut un procent mare al populaţiei care trăia din agricultură. Ei nu au ţintit exporturile, ei au ţintit pacea socială: dacă o familie - cu doi copii şi cu familiile lor - trăieşte decent din acea producţie şi produce numai pentru piaţa autohtonă, trăieşte decent, copiii lor pot merge la şcoală, acel fermier care trăieşte într-o pace socială nu mai merge să strige în faţa guvernului 'Jos guvernul!'. Noi tot vorbim de lucruri bombastice, de export, că vrem să concurăm cu Olanda, cu Germania. Nu o să concurăm. În Germania doar 4% din populaţia activă trăieşte din agricultură. Dacă vrem să ajungem la 4%, cu 28% ce facem? Avem un program care să spună că cei care ies din agricultură unde merg, ce fac, cu ce trăiesc? Aceste viziuni mă neliniştesc.

- Se ascunde cumva statul în spatele faptului că în UE ajutoarele de stat nu mai sunt permise pentru a nu susţine material şi a nu stimula agricultura autohtonă?
- UE nu interzice. Numai ei nu numesc subvenţii, dar găsesc acele metode specifice pentru fiecare ţară. Fermierul francez este cel mai subvenţionat din Europa, primeşte tot felul de facilităţi. Asociaţia Fermierilor din Franţa poate să schimbe şi premierul dacă vrea, fiindcă Franţa este conştientă că această pătură agrară, deşi este foarte îngustă, are un cuvânt important în politica agrară. Noi, fie nu suntem bine organizaţi, fie nu ne ştim bine interesele, fie nu există urechi care să ne asculte.

- În perioada în care aţi fost observator din partea României în Parlamentul European, iar mai apoi europarlamentar, v-aţi plâns în repetate rânduri că Guvernul României nu colaborează cu europarlamentarii, că nu există o poziţie coerentă şi unitară din partea Bucureştiului, care să poată fi susţinută în PE. S-a schimbat ceva între timp?
- Nu cred să se fi schimbat foarte multe. E o schimbare majoră însă că dl. Cioloş (Dacian Cioloş - n.r.) este acum comisarul european pe agricultură, este foarte important. Dar cine crede că dl. Cioloş poate să ne dea bani şi noi să nu facem nimic şi ne gândim că este acolo Cioloş, are o optică foarte periculoasă. Dacă peste nu ştiu cât timp o să insuflăm populaţiei că îl avem acolo pe Cioloş şi el nu a făcut nimic pentru agricultura noastră, o să îl sacrificăm pe Cioloş. Or, el face acum munca întregii Europe, trebuie să îi mulţumească şi pe suedezi şi pe francezi şi pe noi, deci nu merge să spui că e de la noi. E mai uşor de discutat cu el, e mai uşor de găsit nişte formule - dar totul e să le găsim - şi apoi să fie aprobate. Bineînţeles, avem o altă intrare la comisarul pentru agricultură, decât am avut la d-na Fischer Boel, care era din Danemarca. Dar Danemarca, în vremea d-nei Fischer, a devenit cel mai mare producător de carne de porc, exportă în toată Europa şi la noi. Această Comisie superioară agricolă nu o văd funcţionând, nu ne cere nimeni părerea, să nu mai zic de interesul României. În Parlamentul European am trimis tot felul de politicieni, dar numai un specialist agrar nu am trimis. Nu există de la niciun partid politic niciun specialist agricol - dacă pe dl. Gigi Becali nu îl considerăm cumva specialist. Avem istorici, avem tot felul de politicieni, experţi în industrie, responsabili pentru sufletul oamenilor, preoţi, dar nu avem specialişti agricoli şi asta nu cred că face bine României, iar dl. Cioloş nu o să poată rezolva problemele României.

- Recent, comisarul european pe agricultură a trimis autorităţilor o scrisoare prin care le-a cerut remedierea deficienţelor în funcţionarea sistemului de acordare a subvenţiilor pentru agricultorii români. Se interpretează cumva că, întrucât România are un comisar european, acesta ne-ar putea scuti de sancţiuni, în cazul în care nu respectăm termenele?
- Nu poate să ne scutească, dar poate să ne atenţioneze şi, atunci, trebuie să reacţionăm. Ştiu scrisoarea, APIA, într-adevăr, nu a funcţionat, am avut foarte multe dureri ale naşterii, dar în ultimii doi ani, totuşi, a funcţionat mult mai bine şi cred că acum o să funcţioneze (...) Când lucrezi cu mii de oameni care au fost angajaţi ba cu bila, ba cu pila, ba cu mila şi cu sila, atunci normal că APIA funcţionează doar în anumite locuri. Ca şi la dentist, dacă ajungi pe mâna unui dentist prost, atunci e cam dureroasă extracţia dentară. APIA încearcă să facă faţă... Cehia are peste 10.000 de oameni şi noi avem 5-6.000, iar Cehia e de patru ori mai mică decât România, atunci să faci economie pe salarii prin neangajarea de oameni este doar în detrimentul muncii.

- Politica agricolă comună (PAC) urmăreşte atât crearea unei baze solide pentru conservarea moştenirii rurale, cât şi producerea de bunuri agricole pe baza cererii. Ce şanse au producătorii români să facă faţă concurenţei din interiorul UE?
- Trebuie găsite pârghiile să îi ajutăm pe agricultorii români. Dl. Cioloş a spus recent că românii să meargă mai mult la piaţă decât în supermarketuri, să îi ajutăm pe agricultorii autohtoni. Însă, trebuie să facem ordine şi la piaţă. Mărfurile de la piaţă ajung la aceşti samsari care, dimineaţa la ora 4.00, stau la intrarea în piaţă şi nu îl lasă pe producător să intre, fiindcă îi cumpără marfa şi o revând cu preţuri triplate, aşa nu vom ajuta. Şi degeaba mergem la piaţă după sfaturile d-lui Cioloş, nu ajutăm cu nimic ţăranul român. Cred că sunt multe lucruri cu care ar trebui să ajutăm puţin producătorii. UE spune nişte lucruri şi fiindcă sunt aici nişte oameni care nu întotdeauna ştiu ce trebuie să controleze, îngreunează viaţa producătorului, aducând mult mai multe cerinţe în plus faţă de ceea ce cere UE. Sunt de acord cu multe lucruri, am văzut mulţi producători din România supăraţi că trebuie să îşi confecţioneze mese din inox, dar când vin la şedinţe vin cu nişte maşini de teren de nici nu mai ştii unde să stai cu Loganul. E foarte bine ca cine este întreprinzător adevărat să fie unul bogat, dar asta nu înseamnă că trebuie să o faci în 2-3 ani.

- Reprezentanţii producătorilor agricoli susţin că circa 45% din terenurile agricole sunt exploataţii agricole neînregistrate, acestea generând circa 35% din producţia agricolă a ţării. Ei spun că prin rezolvarea acestei anomalii bugetul de stat ar fi majorat cu sute de milioane de euro. Care este poziţia dvs.?
- Probabil că nu e o ordine nici în această producţie, prin această structură de teren foarte fărâmiţat. Bineînţeles, cine are 10 hectare în 26 de locuri normal că e greu să faci o agricultură performantă. Eu am depus de trei ori Legea Comasării terenurilor în Parlament şi de trei ori a fost respinsă. Odată a ajuns chiar la votul final. Când am întrebat de ce au votat împotrivă, mi s-a spus “da, da vreţi să ajungeţi la autonomie”. În capul unora e o dezordine de neexplicat. Deci comasarea înseamnă autonomie sau ce înseamnă? Pentru mine e foarte greu de găsit o explicaţie şi atunci mai bine lăsăm aşa numai să nu mergem înainte. Pentru mine e o logică complet falsă şi de neexplicat. Fără această comasare nu se poate. Am văzut o scrisoare a unui profesor universitar trimisă la ministrul Agriculturii că trebuie să facem o comasare forţată pentru că oamenii nu înţeleg. Comasarea forţată nu e posibilă în condiţiile actuale, dar nici democraţia acea mare care distruge toate iniţiativele bune nu e o soluţie. Şi îl lăsam atunci pe ţăran să stea acolo în această agricultură de subzistenţă, care a fost inventată acum 100 de ani şi a fost continuată în 1989 cam de acolo. Nu asta e soluţia. Eu cred că trebuie să găsim oameni care sunt deschişi pentru aceste metode, trebuie să ştim să valorificăm acest potenţial (...) E decepţionant când vrei să le explici unor oameni - despre care ai impresia că sunt deştepţi, doar au ajuns în Parlament - parcă vrei să deschizi o uşă care nu e uşă, te loveşti de zid. Parcă niciun argument, cât de pertinent să fie, nu ajunge până la substanţa cenuşie. Parcă instinctiv te resping. Trebuie să o facem că şi UE şi specialiştii spun că trebuie să faci ceva. De exemplu, asocierea fermierilor nu înseamnă că vrei să faci un nou CAP în sat. Poţi să fii asociat, să ai acele gospodării mici ţărăneşti. Ca asociat poţi alege un preşedinte al producătorilor care tratează cu cel care preia laptele, cu procesatorul. Şi atunci poţi spune procesatorului: “De la noi ai zilnic 1.000 litri de lapte, dar îl dăm doar cu preţul cutare”. Producătorul individual este desconsiderat. Aceste metode există şi sunt folosite peste tot în lume şi noi trebuie să le folosim. Nu ştiu de ce nu îi credem pe acei europeni care vin la noi spun că avem un mediu rural extraordinar, că este o comoară, că este o avuţie care trebuie păstrată pentru cultura întregii Europe. De ce nu-i credem că e foarte valoros? Noi de ce nu inventăm acel sistem ca să avem acele gospodării familiale - nu cu 400-500 de vaci, ştiu că e mai uşor să produci în acestea - după modelul austriac unde fermele familiale au cam 20 de vaci plus tineretul aferent (...) există posibilităţi nu trebuie inventate, că au fost deja inventate.

- Mulţi spun că agricultura românească suferă din cauza frecventelor schimbări care se fac pe criterii politice şi că deseori în fruntea agenţiilor din agricultură nu sunt numiţi profesionişti. De aici porneşte adevărata problemă a agriculturii româneşti?
- Eu nu aş spune că de aici porneşte. Este foarte adevărat că această problemă a schimbărilor politice influenţează negativ tot procesul de producţie. Deci eu obişnuiesc să dau un exemplu. În Italia, unde e de notorietate că se schimbă guvernele foarte des, că au fost 50 de guverne în 70 de ani, dar în aceşti 70 de ani au fost numai doi medici veterinari principali în Italia. Nu poţi tot timpul să schimbi ceva. Sunt programe foarte bune, dar sunt abandonate, totdeauna începem ceva nou şi nu ducem nimic la bun sfârşit. Suntem o casă imaginară unde încep tot felul de lucruri, dar rămân neterminate. E un muzeu al jucăriilor neterminate.

- Aveţi o vastă experienţă vastă şi ca politician, dar şi ca practician, având chiar o fermă zootehnică. Ce credeţi că trebuie făcut?
- În primul rând, o analiză foarte serioasă a tuturor posibilităţilor şi a tuturor zonelor - deci politici agrare, nu o politică agrară comună, o inventariere serioasă. Un sfat al înţelepţilor se adună, fac o analiză a tot ce s-a inventariat şi stabilesc ce anume trebuie pe fiecare zonă în parte. Pe lângă analiză, trebuie perseverenţă, nu schimbare din patru în patru ani sau mult mai des dacă vine o remaniere. Sămânţa odată însămânţată nu poţi să o scoţi din pământ că te răzgândeşti şi vrei altceva (...). Aceste programe parcă sunt făcute de persoane care niciodată nu au fost într-o gospodărie ţărănească. Dar noi, în loc să facem ceva, zicem fanstasmagorii. Trebuie să avem o conducere care să nu meargă la UE doar cu “Am înţeles, să trăiţi”. Câteodată mai trebuie să zici că “Nu am înţeles, domnule” şi să prezinţi argumente. Dacă trimitem numai “Yes-mani” la discuţiile din străinătate, atunci nu vom avea niciodată câştig de cauză pentru agricultura noastră. Cred că cea mai mare valoare a României ar putea să fie mediul rural, dezvoltarea rurală, care este deja instituţionalizată în Europa şi această societate ţărănească ce o avem. Aceasta ar putea să fie o valoare imensă, dacă putem să o folosim. Dacă nu putem să o folosim, dacă credem că agricultura este numai pentru turişti şi credem că o să facem turism rural - că merge turistul să vadă vaca şi buda din fundul grădinii, panoramică dacă deschizi uşa - ne înşelăm amarnic. Agricultura nu trebuie tratată ca un obiectiv turistic, ci ca o ocupaţie fundamentală într-o ţară unde jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural. Trebuie să duci infrastructură la ţară, trebuie să duci locuri de muncă şi nu aşa cum gândesc unii, chiar şi industrie. Trebuie să facem politicile agrare ale României să fie corelate cu existenţa reală a României. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii din domeniu,

aboneaza-te gratuit la Newsletter !

Publicitate

CELE MAI NOI STIRI

MACHIAVELLI.ro - stiri politice care conteaza

www.machiavelli.ro

Editorial
Cine saboteaza legumele romanesti?

In urma cu ceva timp, un grup de parlamentari a avut initiativa de a se adopta o reglementare prin care hipermarketurile sa fie obligate a tine inchis duminica spre a indrepta fluxurile de cumparatori catre piete, unde se gasesc mai multe produse agroalimentare romanesti.
Un editorial de Ilie Serbanescu publicat pe site-ul Bloom Biz. >> Citeste

Analiza
Pierderile din agricultură se ridică la peste 1,5 miliarde de euro, în 2010

Pierderile înregistrate în acest an în agricultură se ridică la peste 1,5 miliarde de euro, a declarat, miercuri, deputatul PSD, Victor Surdu, vicepreşedintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor.
”Ministerul Agriculturii nu a avut un buget în acest an, în schimb pierde, la rectificare, 142 milioane de lei, în condiţiile în care, în 2010, pierderile în agricultură sunt de peste 1,5 miliarde de euro”, a declarat într-o conferinţă de presă deputatul social-democrat. >> Citeste

Compania Saptamanii
Bosch îşi extinde gama senzorilor de fum cu trei noi tipuri care permit detecţia celor mai mici particule de fum

Bosch anunţă faptul că, la începutul lunii septembrie, îşi extinde gama de senzori de fum seria 420 cu trei noi variante de ultimă generaţie, care detectează cele mai mici particule de fum şi permit avertizarea şi mai rapidă în caz de incendii.
Mai mult, Bosch este prezent în România şi cu sistemul de evacuare de urgenţă Praesideo, primul echipament de adresare publică şi evacuare vocală în caz de urgenţă, certificat EN54-16 şi ISO7240-16 de către TÜV, organizaţia germană independentă pentru calitate şi siguranţă, una dintre cele mai importante autorităţi europene în domeniul tehnic. >> Citeste

Produsul Saptamanii
Compania VALBOMAR comercializeaza in Romania utilajele agricole produse sub cunoscuta marca MIRA

SC VALBOMAR SRL este o societate cu capital total privat si este unicul concesionar al firmei producatoare MIRA snc din Italia, care produce utilaje agricole profesionale precum motosape, motocultivatoare si mini tractoare pe roti sau senile. Sediul companiei Valbomar si punctul de desfacere se afla in Str. Tudor Vladimirescu 169 A, jud. Ilfov, oras Chitila. >> Citeste

Interviu
Constantin Tănăsescu: “Toată lumea fuge de cercetarea din agricultură”

Pierderea a aproape două treimi din plantaţiile viticole ca urmare a retrocedărilor şi datoriile restante către bugetul de stat, din cauza cărora nu pot fi accesate fonduri pentru cercetare, sunt principalele probleme cu care se confruntă Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Biotehnologii Horticole de la Ştefăneşti, a afirmat, într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres, directorul general al instituţiei, dr. ing. Constantin Tănăsescu. >> Citeste

Eveniment
15.000 de fermieri vor protesta în Capitală

Preşedintele Federaţiei Agrostar, Niculae Ştefan, a anunţat joi că toţi cei care au legătură cu domeniul agriculturii, reuniţi într-un comitet de criză denumit "Salvaţi agricultura", au decis să organizeze în comun o serie de proteste în luna septembrie.
Astfel, pe 2 septembrie, cei nemulţumiţi vor organiza în fiecare reşedinţă de judeţ proteste în faţa prefecturilor. Preşedintele Agrostar spune că la aceste acţiuni v or participa în total peste 40.000 de oameni cu peste 10.000 de utilaje agricole care să mărşăluiască pe străzi. >> Citeste

Idei pentru Lideri
Doua secrete ca sa ai succes

Un articol de Cezar Caluschi

Am observat un fenomen care pare sa ia proportii de la an la an: scade nivelul cultural al absolventilor de invatamant superior. Nu este vorba de faptul ca absolventii nu ar sti sa explice notiuni de filosofie sau ca nu isi mai amintesc teoreme de baza din matematica, sau legi simple ale fizicii. Este vorba de ceva mai grav, cu implicatii pe termen lung: acesti tineri nu mai stiu sa scrie. >> Citeste

Afisari